- intercondiţionáre
- s. f., g.-d. art. intercondiţionärii; pl. intercondiţionäri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
intercondiţionáre
Look at other dictionaries:
intercondiţionare — INTERCONDIŢIONÁRE, intercondiţionări, s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependenţă. [pr.: ţi o ] – Inter1 +condiţionare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 intercondiţionáre s. f., g.… … Dicționar Român
conexiune — CONEXIÚNE, conexiuni, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relaţie, raport, conexitate. ♢ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de maşină între două maşini, aparate, mecanisme etc. ♦… … Dicționar Român
interdependenţă — INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele şi fenomenele naturii, ale societăţii şi ale gândirii. – Din … Dicționar Român
